Ce este testarea configurației? Exemple de cazuri de testare

Testarea configurației este o tehnică de testare software în care aplicația software este testată cu mai multe combinații de software și hardware pentru a evalua cerințele funcționale și a afla configurațiile optime în care aplicația software funcționează fără defecte sau laguri.

În această postare veți afla despre:

• Ce este testarea configurației?
• Exemplu de testare a configurației
• Cerințe preliminare pentru testarea configurației
• Obiectivele testării configurației
• Cum se face testarea configurației
• Exemple de cazuri de testare

Exemplu de testare a configurației:

Pentru o înțelegere mai bună cum lucrează testarea configurației vă prezentăm exemplu cu aplicațiile desktop:

În general, aplicațiile Desktop vor fi de 2 sau 3 niveluri, aici vom lua în considerare o aplicație Desktop de 3 niveluri care este dezvoltată folosind Asp.Net și constă din Client, Business Logic Server și Server de bază de date unde fiecare componentă acceptă platformele menționate mai jos.

• Platformă client – ​​Windows XP, Windows 7 OS, Windows 8 OS etc
• Platformă de server – Windows Server 2008 R2, Windows Server 2008 R2, Windows Server 2012R2
• Baza de date – SQL Server 2008, SQL Server 2008R2, SQL Server 2012 etc.

Un tester trebuie să testeze combinația de client, server și bază de date cu combinații ale platformelor menționate mai sus și versiunile bazei de date pentru a se asigura că aplicația funcționează corect și nu eșuează.

Testarea configurației nu este limitată doar la software, ci și aplicabilă pentru hardware, motiv pentru care este denumită și testarea configurației hardware, în care testăm diferite dispozitive hardware, cum ar fi imprimante, scanere, camere web etc., care acceptă aplicația testată.

Cerințe preliminare pentru testarea configurației

Pentru orice proiect înainte de a începe cu testul de configurare, trebuie să respectăm câteva premise și anume:

• Crearea unei matrice care constă din diferite combinații de configurații software și hardware.
• Prioritizarea configurațiilor deoarece este dificil de testat toate configurațiile.
• Testarea fiecărei configurații pe baza prioritizării.

Obiectivele testării configurației sunt:

• Validarea aplicației pentru a determina dacă îndeplinește cerințele de configurabilitate.
• Căutarea manuală a defecțiunilor care ajută la identificarea defectelor care nu sunt găsite eficient în timpul testării (de exemplu: modificarea setărilor regionale ale sistemului, cum ar fi fus orar, limbă, formate date și oră etc.).
• Determinarea configurație optime a aplicației testate.
• Analizarea performanței sistemului prin adăugarea sau modificarea resurselor hardware precum Load Balancer, creșterea sau scăderea dimensiunii memoriei, conectarea diferitelor modele de imprimante etc.
• Analizarea eficienței sistemului pe baza prioritizării, cât de eficient au fost efectuate testele cu resursele disponibile pentru a realiza configurația optimă a sistemului.
• Verificarea sistemului într-un mediu distribuit geografic pentru a verifica cât de eficient funcționează sistemul. De exemplu: server într-o locație diferită și clienți într-o locație diferită, sistemul ar trebui să funcționeze bine, indiferent de setările sistemului.
• Verificarea cât de ușor sunt reproductibile erorile, indiferent de modificările configurației.
• Asigurarea cât de trasabile sunt elementele aplicației prin documentarea și menținerea adecvată a versiunilor care sunt ușor de identificat.
• Verificarea cât de ușor de gestionat sunt elementele aplicației pe parcursul ciclului de viață al dezvoltării software.

Cum se face testarea configurației

În această secțiune, vom discuta strategia care trebuie urmată pentru tipurile de testare a configurației și există două tipuri de testare a configurației, așa cum este menționat mai jos

• Testarea configurației software.
• Testarea configurației hardware.

Testarea configurației software

Testarea configurației software testează aplicația supusă testării cu mai multe sisteme de operare, actualizări de software diferite etc. Testarea configurației software necesită mult timp, deoarece este nevoie de timp pentru a instala și dezinstala diferite software-uri care sunt utilizate pentru testare.

Una dintre abordările care sunt urmate pentru a testa configurația software este testarea pe mașini virtuale. Mașina virtuală este un mediu care este instalat pe software și acționează ca un hardware fizic, iar utilizatorii vor avea aceeași senzație ca o mașină fizică. Virtual Machines simulează configurații în timp real.

În loc să instalați și să dezinstalați software-ul pe mai multe mașini fizice, ceea ce necesită mult timp, este întotdeauna mai bine să instalați aplicația/software-ul în mașina virtuală și să continuați testarea. Acest proces poate fi realizat prin existența mai multor mașini virtuale, ceea ce simplifică munca unui tester.

Testarea configurației software poate începe de obicei când

• Sunt specificate cerințele de configurabilitate care trebuie testate.
• Mediul de testare este gata.
• Echipa de testare este bine instruită în testarea configurației.
• Versiunea lansată este unitatea și testul de integrare a trecut.
• Strategia de testare tipică care este urmată pentru a testa testul de configurare a software-ului este de a rula suita de testare funcțională în mai multe configurații software pentru a verifica dacă aplicația supusă testării funcționează așa cum se dorește, fără defecte sau erori.

O altă strategie este să vă asigurați că sistemul funcționează bine, eșuând manual cazurile de testare și verificând eficiența.

Exemplu:

Să presupunem că există o aplicație bancară, care trebuie testată pentru compatibilitatea sa pe mai multe browsere, atunci când aplicația este găzduită într-un mediu în care sunt prezente toate cerințele preliminare, ar putea trece testul unității și al integrării în laboratorul de testare.

Dar dacă aceeași aplicație este instalată într-un loc client și mașinilor le lipsesc unele actualizări ale software-ului sau versiunile de care aplicația depinde direct sau indirect, există șansa ca aplicația să eșueze. Pentru a evita acest tip de situație, se recomandă întotdeauna să eșuați testele manual, eliminând unele dintre cerințele de configurabilitate și apoi să continuați cu testarea.

Testarea configurației hardware

Testarea configurației hardware este, în general, efectuată în laboratoare, unde găsim mașini fizice cu hardware diferit atașat.

Ori de câte ori este lansată o versiune, software-ul trebuie să fie instalat pe toate mașinile fizice la care este atașat hardware-ul, iar suita de testare trebuie să fie rulată pe fiecare mașină pentru a se asigura că aplicația funcționează bine.

Pentru a îndeplini sarcina de mai sus, este necesar un efort semnificativ pentru a instala software-ul pe fiecare mașină, a atașa hardware-ul și a rula manual sau chiar pentru a automatiza procesul menționat mai sus și pentru a rula suita de teste.

De asemenea, în timpul efectuării testului de configurare hardware, specificăm tipul de hardware care urmează să fie testat și există o mulțime de hardware și periferice de computer care fac imposibilă rularea lor pe toate. Așa că devine datoria testatorului să analizeze ce hardware este folosit cel mai mult de utilizatori și să încerce să facă testarea pe baza prioritizării.

Exemple de cazuri de testare

Luați în considerare un scenariu bancar pentru a testa compatibilitatea hardware. O aplicație bancară care este conectată la mașina de numărat note trebuie testată cu diferite modele precum Rolex, Strob, Maxsell, StoK etc. Să luăm câteva exemple de cazuri de testare pentru a testa mașina de numărat note:

• Verificarea conexiunii aplicației cu modelul Rolex atunci când NU sunt instalate cerințele preliminare.
• Verificarea conexiunii aplicației cu modelul Rolex atunci când sunt instalate cerințele preliminare.
• Verificați dacă sistemul numără corect notele.
• Verificați dacă sistemul numără incorect notele.
• Verificarea notelor falsificate.
• Verificarea timpul de răspuns.
• Verificarea dacă notele false sunt detectate și așa mai departe.

Cazurile de testare de mai sus sunt pentru un model și același lucru trebuie testat cu toate modelele disponibile pe piață, instalându-le într-un laborator de testare, ceea ce este dificil. Prin urmare, este recomandabil să externalizați testarea configurației hardware către organizații specializate.

Rezumat:

În ingineria software, testarea configurației ar trebui să fie acordată cu aceeași importanță ca și alte tipuri de testare. Fără a fi efectuată testarea configurației, este dificil să se analizeze performanța optimă a sistemului și, de asemenea, software-ul ar putea întâmpina probleme de compatibilitate pe care ar trebui să ruleze.