Testarea statică. Noțiuni teoretice

1. Procesul fundamental de revizuire

Toate tipurile de revizuire manifestă aceleaşi elemente fundamentale ale procesului:

• Documentele aflate în curs de examinare  se studiază de către inspectori.
• Inspectorii identifică problemele şi informează autorul verbal sau printr-un document scris, oficial printr-un raport al defectelor sau neoficial printr-o adnotare a documentului examinat.
• Autorul decide ce acţiuni să adopte ca răspuns la comentarii şi asupra adaptării documentului la acestea.

Procesul de bază se realizează permanent, dar în unele examinări formale se includ etape suplimentare, se insistă mai mult pe documentare şi pe măsurare.

2. Etapele reexaminării formale

Revizuirile din spectrul oficial ca revizuirile tehnice şi inspecţiile, deţin anumite caracteristici prin care se deosebesc de cele mai puţin oficiale. Figura din spoiler demonstrează etapele cheie ale revizuirii formale:

Planificarea:

• Selectarea personalului - asigurarea că cei aleşi pot şi vor adăuga valoare procesului. Există un criteriu de selectare a revizorilor care vor fi de-acord cu cele scrise de autor. Se recomandă includerea unor revizori din diferite departamente ale organizaţiei, care au renume de oameni pretenţioşi şi  imparţiali. La etapa iniţială a procesului de revizuire se stabileşte un revizor lider. Acesta va dirija activitatea de revizuire.
• Repartizarea rolurilor - fiecare revizor primeşte o anumită sarcină. Cineva poate testa testabilitatea şi claritatea definiţiei, altcineva – simplitatea şi claritatea relaţiilor comerciale. Toţi revizorii  care lucrează la acelaşi document au diferite perspective asupra acestuia.
• Definirea criteriului de intrare şi ieşire, în special pentru tipurile de revizuire formală (de ex. inspecţia).
• Selectarea părţilor documentelor care trebuiesc revăzute (nu întotdeauna necesară, aceasta depinde de mărimea documentelor: un document mai mare necesită împărţirea lui în părţi mai mici şi analiza fiecărei părţi de persoane diferite pentru a  se asigura  că documentul este revizuit în întregime).

Startul:

• Distribuirea documentelor, explicarea obiectivelor, procesului şi documentelor participanţilor, verificarea criteriului de intrare. Aceasta poate fi desfăşurată ca o întrunire sau simplu prin distribuirea detaliilor revizorilor. Metoda utilizată depinde de limitele temporale şi de volumul de informaţie. Un volum impunător de informaţie poate fi împărţit mai bine la o întâlnire decât prin citirea paginilor de către utilizatori.

Pregătirea individuală:

• Munca efectuată individual de fiecare participant înaintea întrunirii, care presupune citirea documentelor sursă, consemnarea potenţialelor defecte, întrebări şi comentarii. Aceasta este principala sursă şi poate fi constrânsă de timp, participanţii primesc 2 ore pentru a-şi definitiva pregătirea.

Întrunirea de revizuire:

• Aceasta poate include discuţiile referitoare la orice defect găsit. Inspecţia, un tip de revizuire mai formală, va documenta rezultatele. Participanţii şedinţei pot doar nota defectele care urmează să fie corectate de autor. De asemenea  pot face recomandări pentru corectarea defectelor.

Determinarea abordării se bazează pe unul sau pe toţi factorii de mai jos:

• Timpul disponibil (dacă dispunem de puţin timp întrunirea poate doar colecta defectele).
• Cerinţele autorului (dacă autorul acceptă  ajutor la corectarea defectelor).
• Tipul revizuirii (în cazul inspecţiei se permite doar colectarea – nu există nici o discuţie.)

Refacerea:

• După întrunirea de revizuire autorul va avea mai multe defecte de corectat, corectarea defectelor se numeşte refacere. Autorul va înlătura problemele depistate şi va confirma necesitatea rectificării.

Continuarea:

• Liderul reexaminării va verifica dacă defectele acceptate au fost localizate şi va determina de cât timp a fost nevoie pentru revizuire şi cât de multe defecte au fost depistate. Acesta va mai verifica criteriile de ieşire (pentru inspecţie) pentru a garanta îndeplinirea lor.